Anticristul a revenit in Baia Mare

Posted: februarie 1, 2011 in Uncategorized

In Baia Mare …..

Fiind ditamai Anticristul am avut impresia deseori – aproape fix intotdeauna, ca lumea in marea ei majoritate – adica toata, e proasta, limitata rau in comparatie cu mine.

Fireste ca am avut perfecta dreptate avandu-ma ca punct de referinta suprem. Dar nu e asa.

De cand punctul meu de referinta este curul bombat, sanul injectat natural sau etc. am ajuns prietenos. Cu oamenii. Pentru ca acum ii consider pe tot mai multi demni d.p.d.v. cerebral. Atat timp cat au si faţă. Moakă.

Pentru că sunt bun la suflet. Pentru că pot privi si partea plină a paharului cîtă vreme ştiu că-l pot umple pînă se termină noaptea. Pentru că gîndesc pozitiv, pentru că pot vedea acum şi Eu inteligenţa în oameni.

P.S.: Hipsterii sunt cei mai intelingenti oameni din lume. Pînă se schimbă moda.

Doar majoritatea, doar excepţiile

Posted: ianuarie 22, 2011 in Uncategorized

Doar majoritatea e proastă. Se zice.

Doar majoritatea care bea bere se îngrasă. Asta nu se zice.

Berea este un element dezhidratant. Curaţă organismul putred – spun medicii.

Fiind dezhidradant, n-ar trebui sa îngraşe. Ci dimpotrivă. Ceea ce înseamnă că majoritatea are nu numai creiere putrede, dar şi cărni urît mirositoare, nefuncţionale.

Excepţiile trebuie şi ele disecate. Majoritatea lor sunt putrede în acelaşi mod sublim: atît pe dinăuntru cît şi pe dinafară.

(eventual prin prisma altora)

De ce jocul de mînă este contraindicat, intrebă sfios şi totodată cu o extravagantă perversitate interioară Andrei.

Pentru că ţi se înegreşte penisul, ireversibil,

răspunse matern, mă-sa.

Nu voi incerca niciodată ceea ce am inceput deja, răspunse Andrei cu o satisfacţie deosebit de lăuntrică. Andrei se gîndea deja că va avea nu numai  negrul drept accesoriu fizic, dar şi caracteristicile caracteristice negrului.

În doar două minute, chiar azi, am văzut ceea ce altfel nu poţi vedea decît dacă circuli cu metroul între staţiiile Romană şi Unirii. Uneori chiar şi între Unirii – Dristor.
Unde? Tocmai într-un oraş uitat de dumnezeu între nord şi vest. În Baia aia Mare. La dracu’, adică.
Chiar nu ştiam cum să-mi ascund emoţiile. Am privit fix, dar mai ales direct şi infinit de drept în ochi cea mai neagră faţă din istoria nescrisă a ideologiei rasist-religioase a Ku Kux Klanului romînesc.
O faţă atît de blakă, de femeie 100% din Africa centrală către Sud, încît sîngele meu negru era gata să inunde de bucurie nu numai sufletul meu inexistent ci şi autostrada Soarelui, cel puţin telepatic.
Femeia mi-a zîmbit oarecum, căci simţea că Eu sunt negativ la rîndu-Mi, în felul Meu misterios.
După aceea am văzut cel mai acceptabil d.p.d.v. sexual chinez, aproape din toată viaţa mea. Înalt şi cu siguranţă stereotipic de mic penisoidal vorbind. O mînă de lucru practic fix gratis de luat la pulă.Vîrsta nu i-am citit-o din precauţie, căci…

Ultima dată, la biroul meu din Bucureşti, recunosc că am stat de vorbă cu un taiwanez de 30 si ceva de ani cu diverse doctorate si funcţii într-o corporaţie. L-am confundat cu un om abia rejectat vaginal, de maximum, hai 13 ani juma. Conta oare în faţa Sfinţiei Mele că e E.M.E.A. Manager la Asus? Deja mă pregăteam să-l fut în cur în cel mai pretrofilic mod posibil. Cu benzină pe post de lubrifiant. La urma urmei ce puteam face din moment ce nu sunt atras de bani şi alte iluzii ieftine?

Vomele Mele Poetice (I)

Posted: ianuarie 20, 2011 in Uncategorized

Într-o mare portocalie de clovni roz
Vreau să înot la suprafată ca un felinar cu neon colorat ca un dos
de arian, aprins cu piciorul aplecat spre întrerupătorul maro, poate căcat, poate sloboz
Să ard rece ca un nanojoule per centimetru pătrat.
Încărcat electrostatic să-mi dau drumul la contact,
Să mă descarc peste gard,
Gardul electrificat care mă desparte de omul retard.
Nefericirea maximă, cea de savant
E cea mai groaznică barieră, bariera dintre aristocrat şi aurolac.

Nu fi cretin! Trebuie să parcurgi toate etapele ca să ajungi sus.

Mai întîi trebuie să fii creştin.